Dependența, o alegere?
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Daca ar fi sa te gandesti la un dependent, ce imagine s-ar contura in mintea ta? Ce senzatii ai experimenta in corp? Care ar fi expresia fetei tale gandindu-te la el?
Modul in care am primit informatia despre persoanele dependente, povestile si imaginile pe care s-a batut moneda de-a lungul timpului, ne-a influentat modul de a vedea lucrurile si de a gandi pe marginea subiectului- adictii.
Stigmatizarea si dezumanizarea oamenilor cu probleme de adictie au creat stereotipuri ale dependentului care ne blocheaza accesul catre intelegerea radacinii problemei. Dintr-o data ignoram relatia cauza-efect si incetam sa ne intrebam “de ce suferinta?” in loc de “de ce adictia?”.
Pentru a avea o intelegere mai buna pe subiect e important sa ne gandim la interactiunile dintre biologie, psihologie si mediu social si sa nu ignoram ca noi toti suntem transformati de propriile noastre experiente.
Atunci cand vorbim despre adictii, primele care ne apar in minte sunt: cele legate de consumul de alcool, tigari sau droguri, insa lista este mult mai mare. Exista dependente legate de mancare, jocuri de noroc, sex, cumparaturi, munca, sport, internet, oameni iar in creier se aprind aceleasi trasee, deci mecanismul din spate este acelasi.
Experiente anterioare traumatizante, probleme de sanatate mintala, saracie, privatiune sociala, toate acestea ajung sa fie ignorate sau mult diminuate. In schimb, persoana cu probleme de adictie ajunge sa fie vazuta slaba din punct de vedere moral, cu o personalitate plina de defecte, iresponsabila, inclinata sa faca alegeri gresite si periculoase atat pentru el cat si pentru ceilalti.
Noi toti avem capacitatea de a deveni dependenti de diferite lucruri in diferite momente din viata noastra, in functie de imprejurari, sau de ce ni se intampla. Mai mult, noi toti avem si capacitatea de a depasi o astfel de etapa. E adevarat ca modul de dezvoltare a unei adictii poate fi influentat si genetic, insa nu putem reduce totul la o vulnerabilitate genetica. Dependenta se dezvolta pe un teren vulnerabil in momente sensibile din viata.
Atunci cand viata devine mai importanta decat dependenta, se pot schimba comportamentele adictive. Obiective de viata precum: a avea o relatie, a avea un loc de munca bun si stabil, a fi parinte, a urmari un vis, a avea o misiune, sunt factori ce contribuie la oprirea din consum si la regandirea propriei existente.
Crezi ca a fi dependent este o alegere? Raspunsul este cu atat mai complicat, cu cat stii mai putin despre functionarea creierului si despre motivatie.
Comportamentele, cu cat sunt mai repetate, cu atat devin mai obisnuite si mai automate. Asa apar deprinderile, acele lucruri pe care ajungi sa le faci fara sa mai constientizezi ca le faci. Si consumul de energie este mai mic. Atunci cand esti pe pilot automat, nu mai e nevoie sa iti pui mintea la contributie, creierul se odihneste intr-un mod inconstient, iar viata ta merge inainte.
Psihologul Donald Hebb a descoperit in anii 40’ ca atunci cand avem o experienta noua neuronii se activeaza simultan si inregistreaza asocierile cu noua experienta, pentru a o plasa in memorie. Experientele ne modeleaza creierul iar acesta va modela experientele ulterioare sub forma unei bucle continue. Atunci cand se adauga si emotii puternice la aceste experiente, acestea devin mai puternice si mai susceptibile la a fi repetate si transformate in obiceiuri.
Un anumit comportament se intareste sau poate avea o frecventa mai mare daca el conduce la o recompensa, ori la inlaturarea unui lucru neplacut. Skinner a descoperit ca atunci cand recompensele sunt date in momente neasteptate sau intermitent, intarirea unui anumit comportament este de mai lunga durata.
Daca ne gandim la cum au fost concepute aparatele de jocuri de noroc, putem intelege mai bine ceea ce zicea Skinner. Aparatele dau recompense mici cel mai des, ocazional unele medii si extrem de rar castigul maxim. Nu e de mirare ca majoritatea veniturilor din cazinouri provin de la aceste aparate de jocuri de noroc, deoarece speculeaza cel mai bine comportamentul adictiv.
Atunci cand simtim apropierea unei recompense ori a unei pedepse, in creier se elibereaza dopamina (neurotransmitator care ajuta la procesul de invatare). Eliberarile mari de dopamina apar cand atingem un obiectiv, sau ne este implinita o asteptare. Pe langa coordonarea motivatiei si a recompensei, acest neurotransmitator are un rol important si in formarea memoriei. Faptul ca ne amintim niste experiente trecute incarcate de emotie, ne influenteaza un comportament viitor iar dopamina face posibila legatura dintre recompensa si comportament.
Creierul nostru este astfel conceput incat simte nevoia sa impuna o ordine in orice haos, asa ca va cauta mereu tipare si va face mereu asocieri pentru supravietuire.
Am simtit nevoia sa vorbesc un pic despre arhitectura creierului pentru ca este important sa stim cateva lucruri de baza despre cum se formeaza o deprindere si cum se poate cadea usor in plasa adictiei si de ce. Modul in care este construit creierul reprezinta doar un factor favorizant. Radacina problemei este mereu una legata de neputinta.
Oamenii care cad prada dependentelor sunt oameni care au o mare durere iar adictia este doar varful de aisberg, este ceea ce se vede, este modalitatea lor de a face fata unui monstru interior de care se tem. Pentru ei este o rezolvare a unei probleme mai mari pe care simt ca nu o pot gestiona.
Data viitoare cand vei mai intalni un om care se confrunta cu adictii, tine minte sa te intrebi in primul rand: de ce durerea?
