Principii pentru un parenting sanatos si o dezvoltare armonioasa a copiilor

Psihologia si psihoterapia adleriana, intemeiata de Alfred Adler, se caracterizeaza prin aceea ca nu pune etichete si incurajeaza copiii, tinerii si adultii sa se simta doriti si ca apartin unui grup social, ii invata sa se accepte pe sine cu tot cu slabiciunile si fragilitatile lor. Fiecare individ este unic, iar comportamentele sale nu sunt bune sau rele, ci pur si simplu sunt, iar cu sprijin si incurajare fiecare membru al societatii isi poate gasi calea justa si isi poate dezvolta sentimentul de comuniune sociala, gasindu-si locul in cadrul societatii.

Adler a dezvoltat un set ghid de crestere a copiilor bazat pe principii de respect si demnitate. El a punctat intotdeauna ideea de cooperare umana si convietuire democratica, de incurajare, fiind unul dintre primii practicieni care a oferit consiliere de grup familiilor si a folosit educatia publica ca pe o cale de imbunatatire a sanatatii comunitare. Rudolf  Dreikurs este cel care a continuat si dezvoltat munca lui Adler. Astfel, el spunea: “Nu ne putem proteja copiii de viata, de aceea e important sa ii pregatim pentru ea” si “ Cea mai mare problema este nu ca parintii nu sunt buni, ci aceea ca sunt prea buni”.  

Prezentam mai jos cele 34 de Principii de parenting preluate de la Rudolf Dreikurs in contextul sustinerii unui parenting sanatos si a dezvoltarii armonioase a copiilor.

 

Principii pentru un parenting sanatos si o dezvoltare armonioasa a copiilor:

1. Incurajati copilul

Incurajarea este mult mai importanta decat orice aspect al cresterii si educarii copilului. Este atat de importanta incat lipsa ei poate fi considerata cauza principala a comportamentului deviant, atunci cand copilul se comporta urat. Un copil neascultator este un copil descurajat. Fiecare copil are nevoie de incurajare continua, el nu poate creste, nu se poate dezvolta si nu poate castiga sentimentul ca apartine fara sa fie incurajat. Dragostea parinteasca este cel mai bine demonstrata prin incurajarea continua spre independenta. Trebuie sa incepem inca de la nastere si sa mentinem ritmul pe tot parcursul copilariei. Copilul nostru are nevoie de curaj. Sa-l ajutam sa-l obtina si sa-l mentina.

 

2. Evitati pedeapsa si recompensa (esecul folosirii pedepsei si al recompensei ca metode de educare)

Pedeapsa si recompensa apartin sistemului autocratic, nu celui democratic pe care se bazeaza o relatie sanatoasa parinte-copil. Trebuie sa realizam inutilitatea incercarii noastre de a ne impune in acest fel in fata copilului. Nici un fel de pedeapsa nu-l va pune pe acesta in pozitie de supunere. Astazi copiii sunt dispusi sa fie pedepsiti pentru ca in felul acesta isi impun dreptul lor la egalitate. Parintii in cel mai bun caz obtin doar temporar rezultate. Pedeapsa sau ideile autoritate trebuie inlocuite cu dezvoltarea simtului respectului mutual si al cooperarii.

Sistemul de recompensare a copilului pentru comportamentul bun este la fel de dezastroasa ca sistemul de pedepsire. Aceeasi lipsa de respect este aratata. O recompensa nu ofera copilului sentimentul de a apartine. Satisfactia trebuie sa vina din sentimentul contribuirii si al participarii – un sentiment refuzat copilului nostru daca acesta creste dupa sistemul de recompensare cu lucruri materiale. In scopul gresit de a castiga cooperarea, privam copilul de satisfactiile de baza ale vietii.

 

3. Utilizati consecinta logica si naturala

Daca permitem copilului sa experimenteze consecinta propriilor sale acte, ii vom oferi un cadru onest si real in care sa invete. Atunci cand copiii sunt confruntati cu consecinta logica ei vor fi receptivi, dar cand sunt confruntati cu pedepsa vor riposta. Consecintele naturale sunt intotdeauna eficiente. Daca parintele intra in lupta de putere cu copilul sau este tentat sa utilizeze aceasta tehnica impotriva acestuia ca pedeapsa astfel scazand valoarea si puterea acesteia.

 

4. Fiti fermi fara a domina

Este dificil uneori de inteles diferenta dintre fermitate si dominare. Copiii au nevoie de fermitate. Fermitate fara dominanta presupune practica in a pretui respectul mutual. Trebuie sa-i respectam drepturile copilului cu privire la intentiile pe care le are. Trebuie de asemenea sa ne dezvoltam abilitatea de a face diferenta intre nevoi si capricii. Daca relatiile dintre parinti si copii sunt prietenoase, copilul este receptiv.

 

5. Respectati copilul

Democratia se bazeaza pe respectul mutual. Daca numai una dintre persoanele implicate intr-o relatie pretuieste respectul, nu poate fi vorba de egalitate. Trebuie sa fim siguri ca ne aratam respectul fata de copil si fata de drepturile acestuia. Asta presupune stabilirea unui echilibru intre asteptari prea inalte si asteptari prea mici Dar asta nu inseamna ca copilul sa faca ceea ce fac parintii. Fiecare membru al familiei are un rol diferit – si fiecare are dreptul de a fi respectat in acest rol pe care si-l asuma.

 

6. Induceti respectul pentru ordine

Odata ce am reusit sa instauram respectul pentru fermitate in educare si odata ce am reusit sa ne respectam copilul, este mult mai usor sa-l ghidam pentru a-i induce respectul pentru ordine. Copilul nu are nici un respect pentru ordine daca este certat pentru rezultatele dezordinii. In orice domeniu in care copilul trebuie sa invete respectul pentru ordine, acesta trebuie lasat sa experimenteze – prin actiune si nu prin cuvinte.

 

7. Induceti respectul pentru drepturile celorlalti

Parintii au dreptul sa petreaca o seara relaxanta impreuna cu prietenii in absenta copiilor. Inainte de a aparea musafirii, copilului i se poate comunica ,,Dorim sa ne vedem cu prietenii fara sa avem dificultati din partea ta. Tu vei fi politicos iar cand acestia vor veni acasa la noi ii vei saluta, dar dupa aceea va trebui sa nu intri in sufragerie, poti sta oriunde in casa. Deci, te ducem la matusa ta in seara aceasta sau crezi ca poti sa ramai cu noi in casa?,,. Decizia copilului trebuie respectata

 

8. Eliminati critica si minimalizati greselile

Sublinierea greselilor copiilor nostri este dezastruoasa. Cand dam atentie mare greselilor copilului nostru, nu facem altceva decat sa-l descurajam. Nu putem sa construim pe slabiciune, ci numai pe tarie/forta.

​Sistemul nostru de educatie pare sa puna accent pe ideea ca copiii trebuie educati sa nu faca nici o greseala si sa fie perfecti. Daca ne centram atentia asupra a ceea ce a facut copilul nostru bine, exprimandu-ne increderea in abilitatile lui, si ii oferim incurajare, greselile si vina pot disparea de la sine.

Cateodata trebuie sa facem greseli in scopul de a afla ca acestea sunt greseli. Trebuie sa avem curajul de a fi imperfecti si sa le permitem copiilor nostri sa fie imperfecti. Doar in acest fel putem functiona, progresa, creste.

 

9. Mentineti rutina

Este o practica obisnuita sa permitem copiilor eliberarea de presiunea programului de educatie pe perioada vacantelor. In mod natural, programul si rutina se pot schimba, dar asta nu inseamna ca pot duce spre anarhie. Vacanta este un timp al schimbarilor in rutina, o perioada de improspatare a noastra, o schimbare in activitate, dar nu inseamna abandonarea rutinei zilnice. Astfel ca timpul de a merge la culcare poate fi aranjat astfel incat membrii familiei sa se bucure impreuna de distractiile zilei, orele de trezire sa fie ajustate la necesitatile de somn ale fiecaruia, mesele sa fie adaptate la programul de vacanta- toate acestea sunt schimbari clare ale rutinei zilnice. Si totusi trebuie sa mentinem un sistem al ordinii, altfel cooperarea si armonia sociala sunt imposibile.

 

10. Oferiti-va timp pentru antrenament (educare)

Copiii au nevoie de timp pentru educarea functiilor vietii. El are nevoie de antrenament ca sa invete cum sa se imbrace, cum sa-si lege incaltamintea, cum sa manance, cum sa se spele sau cum sa faca baie, cum sa treaca strada, si gradat pe masura ce creste, cum sa indeplineasca sarcinile de acasa. Timpul pentru antrenarea acestor abilitati ar trebui sa fie parte din rutina zilnica. Educarea nu trebuie facuta cand musafirii sunt prezenti sau cand familia este in societate. In aceste situatii copilul se comporta asa cum este obisnuit sa se comporte acasa. Daca un parinte doreste un copil care sa se comporte bine in public, va trebui sa-l antreneze acasa.

 

11. Promovati cooperarea

Cand vorbim de educarea copilului pentru cooperare, presupunem si existenta propriei noastre cooperari. Cand o familie traieste in dizarmonie putem fi siguri ca nu exista cooperare. Fiecare membru al familiei ar fi bine sa gandeasca cum ar fi bine pentru intreg grupul. Trebuie sa fim intotdeauna constienti de semnificatia reala a cooperarii, care implica acceptarea regulilor de baza comune.

 

12. Evitati sa dati atentie exagerata evenimentelor

Copilul care obtine atentie constanta este un copil nefericit. El simte ca daca nu atrage atentia asupra sa este lipsit de valoare pentru altii, nu are un loc. El va cauta continuu reasigurari ca este important.Copiii au nevoie de atentie din partea noastra. Insa trebuie sa devenim constienti de diferenta dintre atentia cuvenita si cea necuvenita.

 

13. Faceti un pas lateral (inapoi) in lupta pentru putere (evitati confruntarile de putere)

Copiii rezista incercarii noastre de a-i subordona cu puterea pe care o avem asupra lor prin puterea pe care o pot exercita si ei asupra noastra. Astfel se naste cercul vicios in care parintii incearca sa-si supuna copiii iar copiii declara razboi. Copiii nu vor accepta. Ei sunt pe departe cei mai inteligenti atunci cand vine vorba de a castiga din lupta de putere. Nu exista cooperare si nici armonie. In schimb, exista furie si agresivitate.

 

14. Retrageti-va din conflict

Exista intotdeauna doua pozitii fata de orice situatie neplacuta intre parinti si copii. Tulburarea este rezultatul unui conflict intre doua persoane. Daca una dintre cele doua persoane se retrage cealalta nu mai poate continua. Daca parintele se retrage de pe campul de lupta al copilului acesta din urma ramane in aerRetragerea dintr-o situatie de conflict este cel mai impresionant pas. Asta nu inseamna sa ne retragem fata de copil. Dragostea, afectiunea, prietenia continua. Retragerea la timp din conflict ajuta la mentinerea sentimentului de prietenie.

 

15. Actionati ! Tineti-va gura inchisa !

Copiii invata foarte repede. Daca i-ai spus odata el ar putea intelege ca un anumit comportament a primit dezaprobarea dar si atentia din partea parintelui. Daca mama doreste sa schimbe comportamentul copilului , ea va trebui sa actioneze. Vorbele sunt inutile.

 

16. « Nu alungati muste »

Exasperati de comportamentele deranjante inclinam adeseori sa incheiem conflictul cu comenzi de genul ,,nu fa asta,, opreste-te,, nu, nu,, grabeste-te,, fii cuminte,, fii linistit,,.

Copilul te poate provoca la o astfel de reactie iritanta care poate fi descrisa ca fiind ,,alungarea mustelor,,. Aceasta atitudine din partea noastra este raspunsul nostru la cererile de atentie din partea copilului. Daca dorim sa oprim copilul sa se comporte neadecvat atunci trebuie sa-i oferim toata atentia noastra inca de la inceput si sa fim prezenti pana cand cererea a fost facuta.

 

17. Aveti curajul de a refuza, de a spune NU

Este normal sa dorim sa le satisfacem dorintele copiilor nostri pentru ca asta ne da satisfactie si noua. Nu exista nici o explicatie plauzibila pentru ce trebuie sa cumparam copilului nostru toate jucariile pe care acesta gandeste sau doreste sa le aiba. Jucariile trebuie sa aiba un scop util sau sa intampine o nevoie. Cumparaturile trebuie facute cu scop. Copiii isi formeaza ideii cu privire la bani si la felul cum se fac cumparaturile. Daca nu exista limite a ceea ce poate pretinde, el va presupune ca proviziile de bani sunt nelimitate, si simtul pentru lucrurile materiale este distrus.

 

18. Evitati primul impuls – Faceti ceea ce este mai putin asteptat sa faceti

De cate ori raspundem impulsului de a actiona la ceea ce face copilul, putem fi siguri ca facem exact ceea ce doreste copilul sa facem, chiar daca nu este constient de acest lucru. Daca tipa si vorbeste in timp ce suntem la telefon, noi raspundem cererii lui prin atentie totala. Daca il vom imbraca noi pentru ca el are dificultati in a face acest lucru, ii vom intari sentimentul de neajutorare si de dependenta si ne vom pune pe noi in serviciul sau, ceea ce este o putere a slabiciunii copiluluiDaca ne uitam la raspunsul nostru, vom putea sa descoperim ceea ce are de castigat copilul din el. Daca vom face efortul sa raspundem conform cu situatia, atunci eforturile lui vor deveni inutile, si va cauta cai mai bune si metode mai eficiente, ajutandu-l astfel sa isi dobandeasca un status intr-un mod mult mai constructiv.

 

19. Stapaniti-va supraprotectia

Nu ne putem proteja copiii de viata. Nici nu ar trebui sa dorim acest lucru. Avem obligatia sa ne educam copiii pentru a face fata vietii cu curaj si putere. Sub pretextul ca ne protejam copiii, de fapt ii tinem neajutorati si dependenti astfel incat sa putem aparea in ochii nostri si ai copiilor, puternici si protectoari. Copiii au creiere foarte active. Haideti impreuna sa-i educam sa le foloseasca. Putem incepe acest antrenament inca de la nastere. Putin cate putin, cu incredere si ghidandu-i.

 

20. Stimulati independenta

«  sa nu faci niciodata ceva pentru copilul tau din ceea ce poate face singur »

Aceasta regula este foarte importanta , de aceea ea trebuie repetata cat mai des posibil. De cate ori facem ceva pentru copil din ceea ce poate sa faca singur ii aratam cat de mari, buni, experimentati, capabili, importanti suntem noi si cat de mic si neajutorat este el. In mod continuu ii demonstram superioritatea noastra asumata si presupusa luiinferioritate. Trebuie sa devenim constienti de pericolul din spatele supra-protectiei si sa actionam in scopul de a stimula independenta. Deci trebuie sa ne dam un pas inapoi, sa-i oferim copilului spatiu, sa ne a abtine in a face ceea ce acesta poate face, si sa-l incurajam.

 

21. Stati deoparte in timpul certurilor intre copii

Cei mai multi parinti sunt ingrijorati de nesfarsitele lupte date de frati si surori. Oricare ar fi motivul pentru care copiii se bat, parintii nu fac altceva decat sa inrautateasca situatia cand intervin, incercand sa rezolve problema, sau incercand sa-i desparta. De cate ori un parinte intervine in cearta dintre copii, ii depriveaza pe acestia de oportunitatea de a invata cum sa-si rezolve singuri conflictul. Daca ii lasam singuri sa-si rezolve conflictul, acestia vor stabili relatii egale, ei invata functie de impactul realitatii sa-si dezvolte diplomatia, egalitatea, fair play-ul, simtul dreptatii, consideratia si respectul fata de ceilalti. Acesta este lucrul pe care dorim ca copiii nostrii sa-l invete. Ii putem invata cel mai bine daca iesim din situatie si le oferim spatiu.

 

22. Nu va lasati condusi de frica

Frica poate fi folosita pentru a controla pe cineva. Copiii care au experimentat teroarea pot fi foarte persuasivi. Ei ne par atat de mici si de neajutorati. Nici un parinte nu doreste sa-si vada copilul suferind. Dar sunt situatii cand durerea este inevitabila. Copilul care este curajos, sufera mai putin. Trebuie sa-i invatam pe copiii nostri sa accepte suferinta si necazul ( nu sa se invete cu acestea!). Numai daca suntem impresionati exagerat de frica copilului nostru acesta va deveni timid sau fricos.

 

23. Vedeti-va de treburile dvs – sunt multe situatii in care nu trebuie sa interveniti

Relatiile individuale intre doi oameni apartin celor doi implicati in procesul relational. Sa ne vedem de treaba noastra nu inseamna ca ne abandonam copilul. Trebuie sa fim constienti care este treaba copilului ca apoi sa-i lasam responsabilitatea acestuia.

 

24. Evitati capcanele milei

Mila este paguboasa, chiar si atunci cand este justificabila si de inteles. Copiii sunt extrem de receptivi la atitudinile adultului chiar si atunci cand acestea nu sint exprimate liber. In consecinta, daca avem mila de copil, el va crede ca are tot dreptul sa-i fie mila de sine. Tristetea sa va deveni si mai intensa daca ii va fi mila de sine. In loc sa faca fata problemelor cu care se confrunta, el va produce si mai multa compasiune din partea oamenilor asteptant sa fie consolat, si in acest proces copilul pierde din ce in ce mai mult curaj si dorinta de a rezolva situatia cu care se confrunta. O astfel de atitudine se poate pastra pentru toata viata.

 

25. Cereti de la copii actiuni rezonabile ce presupun rezolvare pe o perioada mai mare de timp si nu « acum si aici »

Cererile rezonabile sunt caracterizate de respect pentru copil si recunoastrere pentru ordine. Daca un parinte se comporta autoritar cu copilul spunandu-i sa faca asa cum doreste el fara sa explice motivul, copilul s-ar putea considera controlat. Asta duce de cele mai multe ori la lupta de putere. Atunci cand facem cereri cat mai putine si la cat mai mare distanta, si cand subliniem ajutorul pe care copilul ni-l ofera in loc sa-i comandam sau sa-i pretindem supunere, da, atunci promovam prietenia si relatiile satisfacatoare pentru ambele parti.

 

26. Tineti-va de cuvant – fiti consecventi

Daca dorim sa-I invatam pe copii cum sa aleaga intelept, trebuie sa le dam oportunitatea de a alege, si daca este necesar, sa faca greseli. Ei invata prin experientele lor si nu din indicatiile noastre. Consecventa este o parte reala a regulilor iar ea ajuta la stabilirea granitelor si a limitelor ce ofera copilului senzatia de securitate. Nu ne putem astepta ca metodele noatre de educare sa dea roade daca sunt aplicate haotic

 

27. Puneti-i pe toti in aceeasi barca, considerati-i egali intre ei si priviti-i ca egali !

Atunci cand stimulam competitia dintre copiii nostri de fapt intarim scopurile eronate. Copilul bun este bun pentru ca ii place sa fie bun si nu pentru ca obtine mai multa aprobare de la parinti pentru ca este inaintea celorlalti frati. Putem minimaliza intensitatea competitiei dintre copii si efectele nedorite ale acestei competitii daca punem copiii in aceeasi ,,oala”. Acesta este poate unul dintre cei mai revolutionari pasi pe care poate sa-I faca o mama.

 

28. Ascultati !

Copiii sunt uluitor de deschisi unii cu altii si de cele mai multe ori ne ofera oportunitatea de a-i asculta. Daca ascultam cu atentie am descoperi ca copilul se imbolnaveste atunci cand doreste sa scape de ceva neplacut. Fiecare mama invata sa distinga intelesul tonului din plansetul bebelusului. Ea stie cand acesta este deranjat sau cand este furios. Cat de mult avem de castigat daca doar ascultam!

 

29. Tineti cont de tonul vocii dvs

Atunci cand le vorbim copiilor nostri acestia aud mai mult tonul vocii decat cuvintele din spatele vocii. Nu ar strica sa ne asultam putin tonul vocii. Ascultati tonul pe care adultul il foloseste.. Modul de a vorbi cu copilul produce de multe ori in sufletul acestuia un sentiment de inferioritate. Daca le vorbim copiilor nostri prieteneste si de pe pozitii de egalitate, pastram usile comunicarii deschise.

 

30. Luati-o mai incet sau incetul cu incetul

Cea mai mare parte din ingrijorarea si preocuparea noastra in legatura cu copiii este necesara. Mai rau este insa atunci cand acestia sunt constienti de acest lucru si o utilizeaza drept arma pentru a atrage atentia noastra asupra lor, sa promoveze lupta de putere, sau sa se razbune. Cel mai bun refugiu este acela de a avea incredere in copiii nostri si sa o luam incet pana cand ne vom infrunta cu problema. Este posibil sa te relaxezi si sa te bucuri de copilul tau.

 

31. Nu incurajati obiceiurile proaste

Cu cat facem mai multa valva in jurul unui obicei rau , cu atat mai mult se inrautateste. Exemple de obiceiuri proaste sunt de la orice forma de jocurile sexuale, urinatul in pat., sugerea degetului, rosul unghiilor. Nici unul dintre aceste acte nu este mai rau decat alte genuri de comportamente gresite. Primul pas in a face fata problemei este acela ca nu trebuie sa maximizam sau sa dam o importanta marita actului in sine. Daca copilul va descoperi ca face ceva ce deranjeaza adultul chiar mai mult decat face in mod obisnuit, atunci isi va da seama si ca are asupra sa o arma foarte puternica cu care poate lovi in parintii sai.

 

32. Distrati-va impreuna

Parintii sunt atat de ocupati sa le ofere totul copiilor lor incat pierd din vedere sa se joace cu ei! 

Copilul are o nevoie disperata pentru astfel de participare. Ora de joaca poate deveni punctul forte pentru armonia si intelegerea dintre copii si parinti. Jocul acasa poate fi o sursa de distractie mai mult decat de competitie. Aici copilul poate invata ca nu trebuie sa castige neaparat si ca poate doar sa se bucure de joc. Fiecare casa ar trebui sa aiba jocuri in concordanta cu varsta copiilor. Un timp definit pentru jocul in familie ar trebui sa devina rutina zilnica. Daca parintii stiu sa asculte si sunt alerti, vor descoperi tot felul de lucruri ce sunt punct de interes pentru copiii lor, si cu imaginatie, aceasta se poate transforma intr-un proiect de familie.

 

33. Vorbiti cu EI, nu LOR

Cele mai mari dificultati intre adolescenti si adulti au la baza lipsa comunicarii, sau prezenta unei comunicari defectuoase. Vorbindu-le copiilor nostri inseamna sa le spunem cum dorim noi ca lucrurile sa se desfasoare, exprimam dorinta noastra spre supunere, pretindem o imagine a ceea ce gandim noi. Vorbind cu copiii, noi si ei cautam impreuna idei care sa rezolve probleme sau sa imbunatateasca situatia.

 

34. Infiintati un consiliu de familie

Consiliul de familie este cea mai buna metoda de rezolvare a problemelor din cadrul familiei intr-o maniera democratica. El reprezinta ceea ce chiar numele sugereaza- o reuniune a tuturor membrilor familiei in cadrul careia de discuta si sunt solutionate problemele fiecaruia dintre membrii implicati in familie. Ar trebui sa devina parte a rutinei familiei. Secretul succesului unui consiliu de familie consta in dorinta fiecarui membru al familiei de a privi problema ca fiind o problema de familie si nu prolema unui membru al familiei, fiecare trebuie sa- si asume responsabilitatea.