Interviu Diana Boitas: Sindromul Instagram
Cum ați defini, în termeni de specialitate, „Sindromul Instagram”?
Este prima oara cand aud aceasta sintagma referitoare la fenomenul Instagram, cu alte cuvinte nu e un termen medical, sau oficial folosit.
Cuvantul sindrom se refera la totalitatea unor semne si simptome caracteristice unei stari patologice.
Asadar „sindromul instagram” descrie un fenomen social cu mai multe valente: are la baza o comparare excesiva cu ceilalti pe baza postarilor, exista o dependenta de validarea sociala prin aprecierile primite, faciliteaza o distorsionare a realitatii prin prezentarea versiunilor idealizate ale vietii si aspectului personal, sustine „cultul perfectiunii”, conduce la evitarea conectarii reale cu ceilalti si a responsabilitatilor prin petrecerea unui timp indelungat pe platforma si nu in ultimul rand are un impact negativ asupra sanatatii mintale.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea mintala ca fiind acel stadiu de bine in care individul isi poate realiza potentialul, poate face fata stresului normal al vietii, poate lucra productiv si eficient si este capabil sa aduca o contributie semnificativa in comunitate.
Cum ne afectează întâlnirea zilnică cu imaginea perfectă?
Acest cult al perfectiunii pe care Instagram il promoveaza poate afecta toate categoriile de varsta iar diferenta este si aici de grad.
Vreau sa fac referire in primul rand la adolescenti, deoarece ei pot fi considerati mai vulnerabili. De ce? Pentru ca in perioada adolescentei exista mai mult timp liber ce poate fi folosit pe retelele sociale, atunci incepe conturarea identitatii, exista tot felul de schimbari fizice si emotionale ce ii pot face mai sensibili la feedback, iar aprobarea grupului fiind extrem de importanta este pentru ei o sursa de validare exterioara. Mai mult, functiile cognitive superioare ale creierului (luarea deciziei, autocontrol, planificare) nu sunt maturizate iar riscul de a interpreta gresit realitatea este mai mare.
In ceea ce priveste celelalte categorii de varsta, intalnirea cu imaginea perfecta este riscanta invers proportional cu nivelul stimei de sine si a maturizarii psihice.
Va explic ce inseamna fiecare termen. Stima de sine poate fi considerata sistemul imunitar al constiintei. Este ceea ce gandim si simtim despre noi insine, sentimentul valorii personale.
Maturizarea psihica este un proces complex si continuu ce are loc pe tot parcursul vietii si include mai multe domenii de dezvoltare: cognitiva, emotionala, sociala, morala, identitara si psihologica.
Diferite cercetari au concluzionat ca o persoana cu stima de sine ridicata nu este atat de afectata de postarile perfecte pe care le vizualizeaza, insa in contrapartida, cel cu o stima de sine scazuta este afectat atunci cand vede postari fericite sau perfecte.
Perfectiunea este doar un ideal si un mecanism de aparare pe care unii il folosesc inconstient pentru a evita critica, respingerea sau dezamagirea celor din jur. Paradoxal, cautarea perfectiunii duce la stres, anxietate si epuizare, nicidecum la armonie interioara, sau productivitate.
Imperfectiunea este parte din ce inseamna sa fii om, asa ca cine se confrunta cu obsesia pentru perfectiune poate fi ajutat de un terapeut sa-si inteleaga originea acestui comportament, sa se accepte pe sine si sa dezvolte strategii sanatoase de gestionare a presiunii de a fi perfect.
Studiile psihologice au corelat dependenta de Instagram cu diferite simptome: depresie, anxietate, tulburari de alimentatie (anorexie, bulimie), scaderea focusului, izolare sociala, insomnii.
Creează această rețea de socializare o nevroză colectivă?
Este deja o nevroza colectiva.
Instagram este ca o sabie cu doua taisuri: pe de-o parte putem spune ca facilitand conectarea cu oameni de pe intreg globul poate scadea nivelul de singuratate, poate crea sentimentul de apartenenta si poate creste nivelul de validare prin aprecierile primite in retea. Pe de alta parte constanta comparatie cu idealul (corpul perfect, casa perfecta, relatia perfecta, viata perfecta etc) genereaza sentimente de inferioritate, distorsioneaza imaginea despre sine si despre viata, genereaza invidie distructiva, scade nivelul motivatiei si al responsabilitatii.
Nu iti dai nicio sansa comparandu-te mereu cu idealul. El exista doar pentru a creste intr-un mod sanatos ambitia personala.
Ce se ascunde, de fapt, în spatele măștii impecabile?
In primul rand multa singuratate si durere. Cei care se straduiesc sa para perfecti ascund profunde insecuritati si indoieli de sine, o mare teama de respingere, o presiune constanta de a performa la nivel inalt, multa anxietate extenuanta, presiunea de a se conforma unor standarde pentru acceptare.
De ce credeți că recurg oameni la filtre și la minciuna virtuală?
Exista niste nevoi fundamentale umane: nevoia de atasament securizant (siguranta, acceptare, stabilitate, ingrijire, protectie), nevoia de autonomie, competenta si identitate, nevoia de limite realiste si autocontrol, nevoia de libertate de expresie a nevoilor si emotiilor si nevoia de spontaneitate si joaca.
Atunci cand o nevoie nu este satisfacuta in copilarie in mod repetat, in functie si de nivelul de vulnerabilitate al copilului, se poate crea un gol emotional ce isi cere drepturile pe tot parcusul vietii. In cazul de fata, sentimentul de a nu fi acceptat, sau iubit, sau valorizat, se poate materializa in credinta ca nu meriti lucruri decat conditionat, facand ceva inedit sau fiind intr-un fel special.
O stima de sine scazuta il poate determina pe utilizatorul Instagram sa recurga mereu la filtre, sa petreaca foarte mult timp postand, interactionand online, sa-si petreaca mare parte din timp online, neglijand aspecte importante din viata: conexiunea umana, aspiratii, gestionarea situatiilor reale, dezvoltarea personala etc.
Conectarea cu ceilalti si acceptarea de catre ceilalti sunt nevoile exploatate cel mai mult prin intermediul acestei platforme iar victimele sunt in special cei cu mari carente in aceste zone.
Prin ce simptome se caracterizează acest sindrom?
Cele mai raspandite simptome sunt cele depresive si de anxietate. Vizionarea constanta a postarilor perfecte distorsioneaza realitatea, generand erori in gandire si dezvoltarea sentimentelor de insuficienta si inadecvare.
Like-urile si comentariile frecvente specifice Instagram pot determina oamenii sa caute constant aprobarea externa, ceea ce e contraproductiv pentru o stima de sine ridicata. Daca parerea despre sine depinde doar de validari din exterior, atunci cand ele dispar se poate produce o adevarata prabusire psihica. Formele de validare interna sunt cele care mentin un echilibru si rezistenta la frustrare.
Cultul corpului perfect genereaza tulburari alimentare, precum anorexie si bulimie ce au multe efecte grave asupra sanatatii fizice si psihice: malnutritie, probleme cardiace, ulcer, inflamatia esofagului, probleme cu pielea, parul, unghiile, scaderea densitatii osoase, infertilitate, moarte. Existenta acestor tulburari poate provoca retragere sociala, idei suicidale, dependenta de substante.
Folosirea excesiva mai este si o forma de evitare a realitatii si a responsabilitatii, ceea ce poate adanci sentimentul de incompetenta si implicit simptomele depresive si anxioase.
Interactiunea sociala preponderenta in mediul online poate genera multa anxietate legata de conectarea cu oamenii in offline si o abordare superficiala, ceea ce amplifica sentimentul de izolare. Calitatea vietii noastre este strans legata de calitatea relatiilor noastre.
Instagram fiind si o platforma pentru marketing si publicitate mai poate genera o presiune de a cumpara lucruri de care nu ar fi neaparata nevoie, ori de a adanci dependenta de cumparaturi.
Există anumite persoane/afecțiuni predispuse să-l dezvolte?
Asa cum ziceam mai devreme, sunt mai vulnerabili adolescentii pentru ca sunt in formare, cei cu o stima de sine fragila si lipsiti de suport social si cei care au deja simptome diverse, pentru ca le pot adanci.
Pot suferi și bărbații de această boală?
Nu putem sa o numim boala. Este un fenomen ce poate genera o multitudine de simptome, ori poate amplifica simptome existente. Nu cred ca are legatura cu genul, ci cu a fi om.
De ce vulgaritatea este atât de intens promovată?
Ma gandesc ca poate fi si o strategie de marketing, daca ne referim la creatorii de continut. Vulgarul si controversatul provoaca reactii mai puternice deci automat atrage un public mai larg, ceea ce genereaza un profit mai mare. Oricum, nimic din ceea ce e promovat, nu e creat, ci e o reflectare a realitatii sociale si culturale.
Care ar fi calea de scăpare din acest cerc vicios?
Nu putem evita ca natura umana sa nu creeze astfel de platforme. O moneda are intotdeauna doua fete, cu avantaje si dezavantaje. Ce poate face fiecare este sa lucreze la el, la stima lui de sine, la dezvoltarea gandirii critice, la aspecte ale vietii lui ce merita imbunatatite, pentru a se putea adapta la ceea ce traieste, intr-un mod benefic pentru el.
Cât de adevărată ar fi expresia „Ești pe Instagram, deci existi” în zilele noastre?
Nu stiam expresia. Ma duce cu gandul la „gandesti, deci existi” al lui Descartes. Sensul aici este „deci contezi”. Intrebarea este „pentru cine?”.
Existenta si identitatea unei persoane nu se reduce la prezenta pe o platforma de socializare, insa cel mai probabil multi asa simt, deoarece viata nu se mai petrece doar offline.
Fiecare ar trebui sa raspunda pentru el la aceasta intrebare. Raspunsurile sunt mereu inauntru, desi tendinta este de a le cauta de cele mai multe ori in afara.
Interviu publicat in revista Taifasuri
