Copiii descoperă lumea prin explorare fizică și interacțiune. În relația dintre părinte și copil, joaca are mai multe funcții: de conectare, susținere a dezvoltării cognitive (limbaj, auto-reglare), îmbunătățire a abilităților fizice, încurajare a independenței și a interesului social. Astfel, copiii exersează metode de modelare a mediului înconjurător care îi formează pentru viața de adult.

Când ai un nou-născut, ca părinte, intuiția îți spune să inițiezi și să ghidezi interacțiunile: te regăsești strâmbându-te, zâmbind în tot felul de grimase, scoți sunete pe care copilul învață să le imite, faci ”cucu-bau”; astfel, cel mic învață treptat să recunoască emoții, tonalități, cuvinte care descriu mediul familiar și activitățile de rutină. Toate acestea, oricât de nesemnificative îți par, ajută creierul copilului să crească și să se dezvolte corespunzător.

În jurul vârstei de un an, un an și jumătate, copilul își folosește imaginația: îți va lua papucul și îl va pune la ureche, imitând vorbitul la telefon al adulților, iar orice obiect cu roți începe să facă ”vrum-vrum”, chiar și atunci când nu e o mașină. Totul se întâmplă spontan din orice activitate; joaca se petrece și prin imitație, copilul reproducându-ți acțiunile: spălatul pe mâini, aspiratul, strânsul jucăriilor. Dacă îl vei încuraja (pe măsura vârstei sale, evoluând progresiv), copilul va începe să formeze deprinderi care vor rămâne în fundația lui de viitor adult. Joaca în care va putea interacționa consecvent cu alte persoane (inclusiv alți copii) se va dezvolta la 3-4 ani, când va începe să coopereze și să împartă jucăriile, iar de la patru ani va exersa activități mai complexe, cum este jocul de rol.

Joaca împreună cu tine, ca părinte, este benefică în toate etapele de vârstă. Atunci când are spațiul să ghideze activitățile ludice și își folosește creativitatea, copilul are oportunitatea să exerseze independența, să ia decizii simple, să își folosească abilitățile de negociere și relaționare, descoperă interese și modalități creative de a rezolva dificultăți.

Dacă vei acorda atenție, vei remarca aceste înclinații ale copilului, dar și căi noi de comunicare. Pentru asta, poți să privești, să asculți cu empatie, fără judecată sau întreruperi, oferindu-i atenția ta necondiționată în intervalul dedicat activității. La nevoie, vei trasa limitele necesare, copilul învățând comportamentele potrivite într-un spațiu sigur, cu o atmosferă pozitivă.

Pentru a atenua senzația neplăcută de plictiseală, adeseori, copiii doresc utilizarea dispozitivelor digitale. Dar atunci când accesul este limitat potrivit vârstei*, plictiseala devine o oportunitate: descoperă idei noi de petrecere a timpului, interese și hobby-uri, reutilizează jucării vechi într-o manieră nouă și devin atenți la mediul înconjurător și la oamenii din jur.

Ca părinte, te încurajez să te lași ghidat de copilul tău, să îi oferi spațiu să exerseze abilități pe care le va duce mai departe în comunitate. De asemenea, indiferent de vârstă, este indicat ca cel mic să aibă ocazia să se și plictisească: din aceste momente mici de frustrare se nasc idei mari.

*Recomandarea OMS: fără expunere la ecrane pentru copiii de un an, mai puțin de o oră pe zi pentru copiii de 2-5 ani.

Sursa foto: Kelly Sikkema, pe Unsplash